Rasunand in ultimul timp atat de des in jurul meu cuvantul frustare sau frustrat/ frustrata, ma tot gandeam la ceea ce inseamna frustrarea in sine si la modul cum reactioneaza mecanismele noastre de aparare la frustrare, atunci cand nu avem niciun fel de echipament de protectie pe noi.
Frustrarea=reactie afectiva la o situatie perceputa frustranta, cu alte cuvinte nu situatia este frustranta ci perceptia ei. In speta, frustrarea reprezinta un dezechilibru afectiv postcognitiv, adica apare in urma considerarii caracterului frustrant al situatie. Un alt punct de vedere asupra frustrarii il reprezintarii cel al psihanalistilor, si anume frustrarea vazuta ca un dezechilibru afectiv in urma blocarii realizarii unor dorinte, aspiratii sau scopuri.
In linii mari cam asa arata definitiile date frustarii desi sentimentul de frustare il traim fiecare dintre noi, reactiile noastre difera, asa cum difera si o pereche de pantofi de protectie de o alta.
Reactii comportamentale la frustare:
Neastamparul si tensiunea(ex.copilul mic isi suge degetul, adultul fumeaza)
Agresivitatea.Un nivel crescut de agresivitate indica un grad mare de frustare. Este modul de manifestare cel mai des intalnit, si nu ma refer neaparat la agresivitate fizica, desi nu e exclus chiar daca nu indreptat asupra persoanei care este „vinovata” (sursa frustrarii) ci asupra unui obiect etc; agresivitatea verbala, urata dar folosita de N persoane.
Stereotipia: repetarea aceluias gest (etc.)
Fiecare dintre noi, dezvolta pe parcursul vietii, inca din copilarie, mecanisme de aparare impotriva frustarii (pentru a bloca efectele distructive ale acesteia). Important de stiut este ca aceste mecanisme actioneaza inconstient si ofera un rastimp subiectului pana la achizitionarea unei strategii de abordare, dar daca persoana nu dezvolta un comportament adaptativ mai matur, aceste mecanisme de aparare pot deveni un mod de raspuns constant care duce la reactii nevrotice, dezadaptative.
Mecanisme de aparare:
· Represiaeste o înlăturare involuntară a unor elemente din conştient, o negare inconştientă a existenţei unor fapte sau obiecte care ne produc disconfort sau durere . Este redusă tensiunea indusă de anxietate, pentru că este negată existenţa dorinţei iniţiale. Pericolul imediat este anulat, dar anxietatea rămâne în inconştient, construindu-se de fapt o falsă realitate în cadrul căreia individul poate să funcţioneze. Represia poate să acţioneze asupra memoriilor despre oameni şi fapte, asupra percepţiei situaţiei prezente (împiedicând înţelegerea unor evenimente prezente tulburătoare) sau asupra funcţionării fiziologice a corpului .Represia a fost numită de Anna Freud uitare motivată.
· O modalitate de apărare împotriva unui impuls tulburător este exprimarea activă a impulsului opus, acceptat social. Mecanismul este cunoscut sub numele de formarea reacţiei.O persoană tulburată de impulsuri agresive poate să devină excesiv de prietenoasă; ura poate să devină dragoste. Distincţia dintre comportamentele care apar pe baza unor convingeri adevărate şi comportamentele bazate pe formarea reacţiei sunt date de intensitatea mai mare şi extremismul acestora din urmă.
· altă modalitate de apărare în faţa unui impuls disturbant este atribuirea lui unei alte persoane - proiecţia. Impulsurile inacceptabile sunt văzute ca aparţinând altor persoane.
· Regresia presupune retragerea individului într-o perioadă mai timpurie a vieţii, mai plăcută şi mai puţin încărcată de anxietate ( jocul copilaresc pe care il fac unii din a se scoate dintr-o situatie, cu alte cuvine “cand ne prostim”)
· Raţionalizareaeste un mecanism des utilizat, implicând reinterpretarea propriului comportament pentru a-l face mai raţional şi deci acceptabil. O persoană care este concediată ar putea să spună că oricum slujba nu era suficient de motivatoare, că nu avea colegi de încredere, că salariul oricum era cam mic etc.
· Substituţiaapare atunci când obiectul care ar putea să satisfacă un impuls al id-ului nu este disponibil, iar persoana îşi îndreaptă impulsul spre alt obiect. O persoană care îşi urăşte şeful, dar teama de pedeapsă o împiedică să îi spună, poate să îşi îndrepte ostilitatea spre copii, de exemplu. Obiectul iniţial al impulsului este înlocuit cu unul care nu constituie o ameninţare. Prin această acţiune însă tensiunea nu se reduce la fel de eficient, iar persoanele care folosesc preponderent acest mecanism de apărare vor căuta şi alte modalităţi de reducere a tensiunii.
Negareaimplică blocarea accesului la conştiinţă a evenimentelor externe ameninţătoare; este un mecanism de apărare primitiv şi ineficient pe termen lung, acţionând de obicei în combinaţie cu un alt mecanism. Anna Freud descrie negarea prin fantezie, care se poate manifesta de exemplu atunci când copiii îşi transformă imaginar tatăl violent într-un ursuleţ sau un prieten neajutorat într-un supererou.
As vrea sa inchei spunand ca fiecare dintrei noi are frustrarile lui, unii mai mari altii mai mici, insa nu uitati ca frustrarea reprezinta un conflict nerezolvat, conflict poate cu tine insuti sau poate cu ceilalti, iar cea mai buna metoda de a scapa de aceasta este rezolvarea conflictului.Oamenii in general privesc frustarile ca pe ceva negativ si ii blameaza pe cei care sunt “frustati”. Frustrarea face partea din cotidian si nimeni nu face exceptie, insa problema este cum reactioanam? Imi doresc ca fiecare dintre noi sa fim tineri care isi rezolva singuri frustarile si isi dezvolta comportamente adaptative la ele, si nu o generatie de frustrati care aduna frustari una peste alta.